Wednesday, April 2, 2014

Medicina rugbystica



 Alina Anghel Gherghișan, psiholog sportiv la Instiutul de Cercetare pentru Sport Bucuresti, m-a convins ca exista  medicina si psihologie rugbystica. Exista. :)

“Rugby-ul este o continuă renunţare la ego pentru întemeierea unei personalităţi”. Adrian Georgescu

Fără îndoială rugby-ul este un sport de contact prin specificul său.
Tipicul jocului de rugby cere ca un jucator sa acopere cel putin 5-8 km cel mai adesea în alergare în timpul unui meci. Distanţele şi viteza sunt comparabile cu cele din fotbal, în plus însă jucătorul de rugby face faţă şi la contacte prelungite cu adversarul – cel puţin 2 contacte pe minut.
Coliziunea sau contactele pot să fie sub forma a până la 40 de placaje ( 2/3 din ele implicând mai mult de 2 jucatori ) şi 70 de grămezi spontane şi moluri pe meci, iar pentru înaintaşi coliziunea şi contactele în timpul meciului vor fi mai ales din peste 30 de grămezi ordonate şi aproximativ 40 de margini. În decursul unui meci de 80 de minute, sportivul va efectua alergări, sprinturi şi contact fizic la intensitate maximă timp de aproximativ  51 minute.
Forţa generată într-o grămadă ordonată este enormă: 3500 - 8000 newton iar forţa necesară pentru o leziune de coloană cervicală ( prin flexie ) este de doar 2000 N. Prin urmare este uşor de înţeles faptul că grămada reprezintă un risc considerabil pentru producerea leziunilor de coloană cervicală cu sau fără secţiune medulară. În moluri şi grămezi spontane nu sunt aceleaşi forţe ca şi în grămezile ordonate, accidentarile apărând în aceste cazuri mai mult din cauza vitezei mai mari cu care jucătorii se implică. Placajul provoacă 40-50 % din numărul total de accidentări în timpul unui meci.
Mai mult de 90% dintre accidentările acute în rugby sunt la nivelul ţesuturilor moi şi sunt clasificate ca accidente minore. Studiile efectuate arată că accidentarile la nivelul extremităţii inferioare a corpului sunt mai serioase şi mai frecvente decât cele din extemitatea superioară, glezna şi genunchiul fiind cel mai des implicate.
Cele mai frecvente luxaţii includ luxaţia scapulo-humerală şi articulaţia interfalangiană proximală a mâinii, cele de cot şi gleznă apar de obicei asociate şi cu o fractură. Luxaţiile de şold şi genunchi sunt rare.
60% dintre accidentările din rugby sunt reprezentate de întinderi şi rupturi de ligamente, tendoane şi muşchi, cel mai des întâlnite fiind accidentările la nivelul ligamentului colateral medial al genunchiului şi ligamentul talo-fibular la nivelul gleznei.
Înaintaşii tind să aibă mai multe accidentări în zona capului şi gâtului, cele mai multe dintre acestea apar în grămadă. Treisferturile au mai multe accidentări prin placaj. Înaintaşii şi cei de pe treisferturi au aceeaşi rată a accidentărilor, dar natura şi cauza diferă în funcţie de poziţia pe care joacă. Acest profil somatic diferit al înaintaşilor si troacarilor determină şi patologii diferite atât prin caracteristici fizice cât şi prin rolul în teren al fiecărui jucător.
Singurul sport în care oricine îşi găseşte locul atunci când doreşte să-l practice este rugby-ul, datorită profilului somatic atât de diferit în funcţie de postul în echipă.
            
1.MODELUL BIOLOGIC LA MIJLOCAŞI ŞI LINIA DE TREISFERTURI (3/4):
Profil somatic
mijlocaşi la deschidere (uvertura): talie înaltă - 183 cm (± 3 cm)
                            greutate - 86 kg (± 4 kg)
mijlocaş la gramadă (demi de mele): talie - 179 cm (± 5 cm)
 greutate - 86 kg (± 5 kg)
centri: talie înaltă - 185 cm (± 3 cm)
             greutate - 95 kg (± 4 kg)
aripi: talie înaltă - 188 cm (± 3 cm)
     greutate - 96 kg (± 8 kg)
fundaşi: talia - 185 cm (± 4 cm)
       greutatea - 93 kg (± kg).
În ceea ce priveşte tipul de efort depus, la mijlocaşi şi trei sferturi necesităţile energogenetice sunt urmatoarele: rezistenţa aerobă mai mare decât a inaintaşilor, cu valori foarte bune (peste 60 ml/kg corp), capacitatea anaerobă alactacidă şi cea lactacidă cu valori bune, dar mai scăzute ca ale înaintaşilor.
Principala cerinţă pentru această grupă este viteza care trebuie să fie excelentă.
Datorită efortului predominant aerob depus de această grupă, apar mai frecvent pierderi de electroliţi, care duc la apariţia patologiei musculare şi anume: contracturi musculare, crampe musculare, leziuni fibrilare.
În plus, la transform-eurii şi orice jucător de pe linia de treisferturi care şutează s-a observat o frecvenţă mai mare a pubalgiilor, în timp ce mijlocaşiilor la grămadă le este specifică o patologie lombară, având ca factor favorizant deschiderea din plonjon.
De asemenea, linia de trei sferturi şi mijlocaşii sunt mult mai predispuşi la entorse de gleznă şi leziuni ligamentare ale genunchilor, entezită, tendinită (ahileană şi rotuliană - cele mai frecvente) datorită faptului ca aleargă mai mult în teren şi a schimbărilor de direcţie frecvente pe care trebuie să le facă pentru a ajunge în 22-ul advers.


2.MODELUL BIOLOGIC  ÎN COMPARTIMENTUL DE ÎNAINTARE.
Profilul somatic:
 ● Linia I are 3 jucători: 2 stâlpi (pilieri) şi un trăgător (taloneur). Sunt cei mai robuşti şi au cea mai mare forţă de împingere, la ei predominând efortul isometric cu toracele blocat.
 ● Pilierul : - talia  înaltă =184 cm plus / minus 4 cm
                   - greutate = 114 kg plus sau minus 3 kg.
                   - membrele superioare lungi ( indice de anvergură mare), palme mari, musculatura cel mai bine dezvoltată dintre toate compartimentele.
● Taloneurul: - talia foarte înaltă  = 184 cm plus sau minus 5 cm.
 - greutatea = 108,1 kg plus sau minus 3,5 kg, membrele superioare lungi, îndemanarea membrelor inferioare atunci când talonează.
● Linia a- II- a: are 3 jucători robuşti cei mai înalţi şi cu cea mai bună detentă.  (Detenta verticală poate ajunge până la 70 cm). Talia şi detenta îi ajută pentru a prinde balonul aruncat de la margine.
- talia cea mai înaltă= 196 cm plus sau minus 2 cm
- greutatea 113,2 plus sau minus 5 kg
● Linia a - III - a are 3 jucători: 2 flankeri şi un închizător-gramadă. Flankerii au nevoie pe lângă gabarit de viteză mare de deplasare şi de rezistenţă în regim de viteză, ei dublează linia de ¾ în atac şi apărare , deci au o rază mare de acţiune.
● Flankeri – talie inalta = 192 plus sau minus 4 cm
                   - greutatea = 105 plus sau minus 4 kg. Au cea mai bună capacitate aerobă din pachetul de înaintare.
● Închizător-gramadă: - talia foarte înaltă  = 194 plus sau minus 3 cm.
  - greutate = 109,6 plus sau minus 4 kg.
Compartimentul înaintare are nevoie de o forţă excelentă sub toate formele: de împingere, explozivă dar şi forţă în regim de rezistenţă. Stabilitatea şi eficienţa de împingere a grămezii este dată de centura scapulară, musculatura paravertebrală lombară, musculatura cefei şi a membrelor inferioare. Rezistenţa aerobă trebuie să fie bună mai ales la flankeri dar nu este mai bună ca la cei de pe ¾. Capacitatea anaerobă alactacidă excelentă şi anaerobă lactacidă de asemenea .




No comments:

Post a Comment